Ma aflam la una dintre bancile orasului, cand batrana in doliu, care plangea in hotote, in timp ce se ajuta de cadru sa se deplaseze, mi-a sfasiat inima.

Nu venise plangand la banca, ci izbucnea in plans, cand lumea venea sa o consoleze si sa o imbratiseze. Multi cunosteau povestea ei, dar ii puneau o multime de intrebari, sa afle mai multe detalii.

-Cum a murit?

-In accident de masina, mama! Era singurul meu sprijin. Va dati seama eu vaduva, bolnava, amarata, m-am prabusit cand am auzit ce i s-a intamplat. Am cazut si mi-am fracturat piciorul. Noroc ca am alunecat langa telefon.

-Doamne, ce nenorocire! Si cum ati procedat?

-Am sunat mai intai la servicii funerare Romania  fiindca trebuia sa pun la punct inmormantarea lui, apoi la salvare, fiindca trebuia sa ma refac si eu si sa-l conduc pe ultimul drum cel putin dintr-o masina. Daca nu va deranjeaza povestea mea, am sa va vorbesc despre acesti oameni speciali care mi-au fost alaturi de la inceput pana la sfarsit. De unde stiam de ei? De la vecinii mei carora le-a murit fiica in Italia. Eram langa ei cand au primit vestea si cum doreau un sicriu de lux si o repatriere impecabila au apelat la dispeceratul national care triaza cu maxima grija firmele de pompe funebre din baza lor de date.

Mai intai trebuia sa imi asigur copilul si dupa aceea sa sun la salvare.

Lacrimile ii ineaca glasul si ma intreb cum de incape atata durere in pieptul slab, osos si batran.

Cei care au fost la inmormantare ii continua povestea. Au numai cuvinte de lauda, cum a reusit ea, vaduva, batrana, slaba si bolnava sa isi aduca fiul la capela intr-o masina stralucitor de curata, condusa de un sofer politicos, care isi ajustase comportamentul nefericitului eveniment, intr-un sicriu elegant, prevazut cu manere aurii.

Copilul ei a avut tot ce trebuie: aranjamente funerare, pachetele bogate ce au fost impartite la biserica, cruce inscriptionata. Ea, sarmana, a fost coborata din masina de trei-patru vecini sa isi ia adio de la unicul ei copil.

O poveste zguduitoare si glasul acela ragusit, care repeta:

„-M-a ajutat dispeceratul national 07funerare, altfel nu stiu ca m-as fi facut!” m-au determinat sa intru pe internet sa aflu cine sunt si ce fac pentru oameni de ii impresioneaza atat de puternic.

IMG-20190712-WA0003

Am gasit in mediul virtual numai cuvinte de lauda la adresa lor si m-am gandit sa informez si pe altii  ca tunci cand vor avea nevoie sa sune si ei la numarul scurt si simplu de retinut:07funerare.

Astazi stam cu totii la masa, radem, povestim si peste o ora sau doua, unul dintre noi dispare pentru totdeauna.

Vietile noastre curg linistit catre moarte, tocmai de aceea trebuie sa le traim demn, frumos si sa rezervam cele mai bune servicii pentru mortii nostri.

Ce face dispeceratul pentru tine? Te asculta oricat de tarziu ar fi, te incurajeaza si te redirectioneaza catre cei care vor pune umarul la organizarea inmormantarii.

De la ei primesti consiliere si asigurarea ca totul va fi bine si puterea de a merge mai departe.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here