Intotdeauna cand scriu despre batrani imi aduc aminte aceste versuri mustind de tristete, selectate din poemul lui Adrian Paunescu, Repetabila povara: „Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,/Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva./Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni/ Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni/Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,/Dacă nu au murit trişti în casele lor…/Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,/Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.”

Astazi sunt ei batrani, maine sau poimaine vom fi noi, fiindca fiecare are de dus povara grea a batranetii, neputinta aceste varste si durerile de oase. Este frumos sa ajungi in iarna vietii, dar teribil de greu.

Noi, apartinatorii, ar trebui sa veghem ca bunicilor din azile batrani sa nu le lipseasca nimic si mai ales legea care ii protejeaza, sa fie respectata.

Ei trebuie sa fie tratati decent cat sunt in viata si protejati de riscurile infectarii cu covid, stiind cat de agresiv este acest virus, in mod special cu cei care au vulnerabilitati.

Si decedatii au dreptul la respect si decenta si la organizarea ireprosabila a ceremoniei de adio.

Tocmai de aceea managerii azilelor de batrani au obligatia sa aiba o camera frigorifica special amenajata, in care sa pastreze trupurile neinsufletite ale celor care sunt preluati cu intarziere din diferite motive. Cel mai serios motiv este lipsa unui contract dintre azil si o firma serioasa de pompe funebre. Din punct de vedere legal, orice azil de batrani are obligatia sa faca un contract cu o firma de servicii funerare autorizata de catre DSP ca mortii sa fie tratati decent.

In cazul in care nu exista spatiu si resurse financiare pentru camera frigorifica destinata pastrarii adecvate a decedatilor, solutia este mult mai simpla: semnarea unui contract de o perioada de 2-4 ani cu cea mai buna firma de pompe funebre din zona autorizata de DSP ca in acest mod, decedatii sa nu mai stea cu zilele printre batranii vii de la azil.

DSP-ul se pare ca este mult prea ocupat ca sa verifice caminele de batrani si sa sanctioneze managerii nepasatori. Din aceasta cauza caminul de batrani care nu are nici camera frigorifica, nici contract cu o firma de pompe funebre autorizata poate deveni oricand un focar de covid care ne poate trimite din nou in izolare pe toti.

Iata de ce DSP-ul trebuie sa isi faca datoria, fiindca lasarea trupurilor neinsufletite la voia intamplarii, in special cele infectate cu covid genereaza probleme grave:

-personalului care se poate imbolnavi si penduleaza permanent intre caminul de batrani si societate

-batranilor care sunt internati in acel loc si care trebuie sa fie feriti de imaginile dezolante si de posibilele infectii

-oamenilor din afara care intra in contact cu cei care lucreaza la azil.

Conducerea azilelor de batrani trebuie sa respecte legea, fiindca exista multi parinti si bunici care au ramas singuri pe lume si carora societatea trebuie sa le acorde protectie si ingrijire.

Sub nicio forma nu trebuie sa se permita ca acel loc destinat batranilor sa devina unul de tortura psihica.

El nu poate fi altceva, din moment ce viii stau cu mortii mai multe zile, pana cand vine cineva sa ii ridice de la azil si sa ii pregateasca de inhumare.

Sa ne facem datoria fata de acesti batrani care ne-au facut copilaria frumoasa ca in povesti si sa avem grija de vietile lor ca de cele mai scumpe giuvaere din lume!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here